Masajul – intre sanatate si placere

Masajul – intre sanatate si placere

Scurt istoric

Cu circa 3 000 ani î.e.n., masajul era practicat de chinezi (practicanţii erau preoţii-medici) pentru activarea circulaţiei şi stimularea, respectiv pentru liniştirea nervoasă. În India antică, în “Cartea vieţii”, scrisă acum cca 2800 de ani, se vorbeşte de masaj (reguli, indicaţii, contraindicaţii).

Practicarea empirică a masajului la egiptenii antici, la asirieni şi babilonieni, persani şi evrei este specificată în unele documente găsite.

Masajul preparator (la atleţi), cel de refacere, precum şi automasajul îl practicau grecii antici (celebrii medici greci ai antichităţii, Herodicos şi Hipocrat, cunoşteau influenţele masajului şi ale exerciţiilor fizice asupra organismului şi le prescriau pacienţilor lor).

La romani, masajul se practica în băile publice, dimineaţa pentru stimulare şi seara pentru înlăturarea oboselii, pentru relaxare şi inducerea somnului (Celsius, Galenus au descris unele proceduri de masaj).

În cartea scrisă de Avicena, “Cartea legilor medicinii” se vorbeşte de masaj în asociere cu băile şi dieta, deşi în Evul Mediu masajul şi îngrijirea corpului au fost neglijate. Practica masajului a fost descrisă de Hyeronimus Mercurialis în “De arte gymnastica”, în 1569, impulsionând astfel masajul în renaştere.

Definiţie

Masajul derivă din cea mai simplă formă de terapie prin atingere.

Termenul provine din limba franceză „masser”- a freca, un reflex natural când e vorba despre durere sau leziune.

Masajul este definit ca o prelucrare sistematică a părţilor moi ale corpului uman, prin mijloace manuale şi/sau instrumentale (mecanice, hidrice, electrice etc.), în scop igienic, de întreţinere a sănătăţii şi a bunei funcţionări a organismului (de exemplu: stimularea prin masaj a circulaţiei de întoarcere venoase, capilare, limfatice), de prevenire a unor tulburări funcţionale (surmenaj, edeme de stază etc.) şi tratare a unor afecţiuni organice sau funcţionale a unor traumatisme ale aparatului locomotor sau recuperării unor sechele posttraumatice.

Masajul – efect psihologic

Masajul are un efect psihologic clar. Intrucit masajul trezeste simtul tactil, simtul primar al corpului, el aduce oamenii aici si acum si ii indeparteaza de tensiunea generata de preocuparea constanta a mintii cu probleme. De asemenea, detensionarea musculara poate conduce la eliberarea de emotii reprimate. Durerile de cap, insomnia, tulburarile digetive inclusiv constipatia, artrita, astmul, sinuzita, precum si dureri minore sunt citeva din problemele care se amelioreaza in urma terapiei prin masaj.

Exista mai multe tipuri de masaj:

- masajul copilului – poate trata constipatia, colicii si problemele de somn, iar masajul regulat ajuta copiii nascuti prematur sa ia în greutate mult mai repede,

- reflexologia – masajul talpilor pentru a încuraja vindecarea altor parti ale corpului,

- masajul terapeutic – numit si masajul suedez, este foarte popular in Australia, aceasta tehnica avand ca scop relaxarea si îmbunatatirea circulatiei sangvine,

- masajul curativ – încurajeaza vindecarea leziunilor tesutului moale, ca ale muschilor, tendoanelor si ligamentelor,

- shiatsu – tehnica orientala de masaj care are ca scop îmbunatatirea circularii energiei, concentrandu-se asupra anumitor puncte ale corpului avînd aceleasi efecte ca si acupunctura,

- masajul sportiv – un amestec de tehnici care maresc performantele atletului si ajuta la recuperarea muschilor suprasolicitati.

Sursa: publiconline.ro

line
footer
Powered by WordPress | Designed by Elegant Themes
  • RSS
  • Twitter
  • Facebook